Cristian Manea – blogger universal

Imi aduc aminte de copilarie din ce in ce mai des. Si in sens pozitiv, si in sens negativ, sa ne intelegem. Poate din acest motiv multi nu vor sa faca copii. Ori dimpotriva, au avut o copilarie prea frumoasa, pe care n-o pot oferi la randul lor celor mici.

Imi aduc aminte de copilarie si cand vad diverse site-uri de masini, care printre altele vand scaune auto pentru copii. E drept, eu as cumpara scaune auto pentru copii de pe BeKid.ro. Sau, ma rog, de pe site specializat pentru asa ceva, un site specializat pentru cei mici.

Imi aduc aminte de copilarie si cand discuta prieteni de-ai mei despre masini. Masina nu trebuie sa fie doar confortabila, ci trebuie sa poata suporta si 2 ori chiar 3 scaune pentru copii in spate. Masina nu trebuie sa duca (doar) adultii la serviciu, ci si copiii la scoala. Trebuie sa fie confortabila si pentru ei, nu doar pentru cei mari. Confortabila, sigura, tot tacamul.

Legat de aceste scaune, trebuie sa va zic cateva chestii legislative:

1. Scaunul auto este obligatoriu pana la varsta de 3 ani. Mai precis, copilul poate fi transportat doar in masini care pot avea astfel de scaune, cu exceptia taxiurilor si transportul public. Drept urmare, cand iti cumperi o rabla de 20 de ani trebuie sa ai si asta in vedere.
2. Este relevanta si inaltimea copilului. Daca are sub 1.35m, el poate calatori doar in scuane speciale, care pot fi puse fie in spate, fie in fata, insa intors invers directiei de mers a autovehiculului. Daca are peste 1.35m pot circula doar pe bancheta din spate, cu centura pusa.
3. Pe scaunul din dreapta pot calatori doar cei peste 12 ani si peste 1.50m. Ma rog, cand aud de faza cu inaltimea imi vine sa rad, eu cunosc persoane de varsta mea care abia au 1.60m. Pitici si pitice …
4. Scutirea de scaun ori de centura de siguranta se da doar de catre medic, in cazuri expres prevazute de lege.
5. Scaunele auto trebuie sa fie omologate, asa ca mare atentie de unde le cumparati. Din acest motiv recomand site-uri specializate tip BeKid, daca luati din alte locuri riscati sa cumparati un scaun ieftin, deloc sigur, din cauza caruia primiti si amenda.

Cand imi aduc aminte de copilarie, imi aduc aminte si de faptul ca am circulat rar cu masina. Ai mei aveau masina, insa mergeam cu ea doar pe drumuri lungi. Nu-i invidiam pe cei care veneau la scoala cu masina, dimpotriva, drumurile pe jos scurte nu m-au deranjat niciodata. Tin minte, insa, reactia pe care am avut-o cand am vazut prima oara un scaun pentru copii: venisera matusa-mea si unchi-miu din Franta cu versioara cea mica, transportand-o intr-un astfel de scaun. Noua ni se parea absurd, chiar inuman, sa transporti copilul in asa ceva. Insa reactia era de fapt una a necunoasterii. Cu mintea de acum pot spune cat de utile si de bune sunt astfel de scaune.

In incheiere trebuie sa va fac o ultima dezvaluire: am fost extrem de fericit la implinirea varstei de 14 ani nu pentru ca urma sa am buletin, ci pentru ca urma sa pot calatori in dreapta soferului. Simteam ca asta este ce-mi lipseste in acel moment. Si vorbesc la modul cel mai serios. Culmea e ca nu mi-am dorit niciodata foarte mult sa ajung sofer, sa am carnet. Drept urmare, locul din dreapta este maximum ce mi-am dorit. Asta mi-am dorit, de asta am parte, ca sa zic asa. Caci excluzand perioada pandemiei, eu si-n taxi circul (circulam) in dreapta si nu in spate.

Eu imi aduc aminte de copilarie in multe momente, cu multe ocazii. E randul vostru sa-mi spuneti cand o faceti si de ce.