Mersul pe bicicleta nu se uita niciodata!
Mersul pe bicicleta nu se uita niciodata este o expresie pe care am tot auzit-o. Ma rog, am auzit-o sub diverse forme, cele mai multe fiind, de fapt, comparatii. O chestie, irelevanta care, este precum mersul pe bicicleta, adica nu se uita niciodata.
Mersul pe bicicleta nu se uita niciodata este o expresie care, insa, se aplica doar in anumite situatii. Pe scurt, se aplica doar atunci cand este invatat din copilarie. In plus, el nu trebuie doar invatat, ci si exersat ceva timp. Exact precum carnetul de conducere, imi permit sa spun.
Din pacate, nu toti copiii au avut ocazia sa mearga pe bicicleta si nu (doar) din cauza banilor. Bicicletele pentru copii nu sunt deloc scumpe, fiind evident mai ieftine decat un telefon sau o tableta. Multi parinti, insa, prefera sedentarismul propriilor copii, un copil inchis in casa nu pateste nimic, nu risca sa se accidenteze, nu risca sa se raneasca. Imi vine sa fac o comparatie cu situatia actuala, cand esti mai sigur daca stai inchis in casa, cel putin pe termen scurt, insa prefer sa ma abtin. Oricum ati inteles la ce ma refer.
Vazusem la un moment dat un studiu conform caruia bicicleta este folosita de catre cei mici cu precadere in mediul rural si de catre copiii mai putin bogati (nu de catre cei EXTREM de saraci, ci de catre cei hai sa zicem saraci spre medii). Bicicleta este vazuta de catre acestia mijlocul prin care ei pot evada. Partea interesanta la bicla este faptul ca-i unisex, nu este precum masina, un simbol al masculinitatii. Nu esti mai putin fata ori mai putin baiat daca ai sau nu ai bicicleta. Da, exista bicicleta mai feminine si biciclete mai masculine, insa pana la urma nu este deloc rusinos sa folosesti bicicleta lu tata, chiar daca esti fata.
Mersul pe bicicleta nu se uita niciodata mai inseamna si altceva. Se spune ca multi copii nu mai tin minte cum au invatat sa mearga pe propriile picioare, insa tin minte cum au invatat sa mearga pe bicicileta. Deci nu doar mersul in sine pe bicicleta nu se uita, ci si procesul in sine, prin care ai invatat sa mergi. Foarte multi adulti isi amintesc cum mergeau cu parintii lor prin parc, isi amintesc diverse cazaturi de pe bicicleta, isi amintesc faptul ca bicicleta le-a dat pentru prima data sentimentul de libertate, de evadare.
Totodata, foarte multi isi amintesc toate bicicletele si tricicletele pe care au mers, isi amintesc cu placere fiecare trecere de la una la alta. Fiecare trecere inseamna maturizare, inseamna avansarea intr-o alta etapa a varstei. Desi pe moment copilul nu le constientizeaza, mai tarziu si le va aduce aminte intocmai. Ma rog, la fel stau lucrurile cu cei care au chitara: omul stie exact ce modele a avut, cand le-a primit, cand le-a dat, eventual cand s-au stricat. Totusi, cantatul la chitara nu este dat ca exemplu pentru ca nu este practicat pe o scara atat de larga.
Mersul pe bicicleta nu se uita niciodata si pentru ca este un lucru pe care-l (poate) face orice copil, indiferent de statutul social al parintilor ori de sex. E drept, unii parinti ezita sa-i dea libertate atat de mare celui mic, preferand sa-l vada jucandu-se pe consola, calculator ori tableta. Chiar daca aparatele electronice sunt mai nocive pe termen lung, pe termen scurt copilul este mai in siguranta in casa. Sau, ma rog, asa vad parintii lucrurile.
Mersul pe bicicleta nu se uita niciodata si pentru ca este unul dintre putinele lucruri care NU se invata la scoala, ci se invata acasa. Drept urmare, copilul isi va aminti de el impreuna cu vocea mamei sau a tatalui, impreuna cu casa parinteasca, impreuna cu lucruri dragi lui. Nu mai stiu cine-mi zisese ca ar fi apreciat scoala mult mai mult daca l-ar fi invatat sa mearga pe bicicleta. Cum scoala NU a facut asta, a considerat-o mult timp o pierdere de vreme. Nu nociva, nu ceva rau, ci pur si simplu ceva inutil, un moft pe care trebuia sa-l faca adultilor.
Mersul pe bicicleta nu se uita niciodata, chiar daca din ce in ce mai putini il practica. Chiar asa: sunteti siguri ca mai stiti sa mergeti?