M-a furat la cantar?
Mai demult circula o vorba printre romani: diferenta dintre supermarket si piata agroalimentara este cantarul. Altfel spus, omul se intorcea de fiecare data din piata intrebandu-se: Oare IAR m-a furat la cantar? O intrebare care a ramas si acum in mintea multora.
Un alt mic care circula este ca femeile au simtul greutatii mai accentuat, mai pronuntat, decat barbatii. Pe femei cica le pacalesti mai greu decat pe barbati. Ma rog, exista si o explicatie oarecum logica: pentru barbat 2-3 kilograme inseamna nimic, insa pentru o femeie inseamna mult. Enorm.
Magazinele mari, supermarketuri, hypermarketuri si alte asemenea folosesc cantare profesioniste pentru retail. Cantare de incredere, unde nici daca vrei nu mai poti umbla. Nu pui tu greutati, nu umbli nicicum.
Acum trebuie sa va povestesc ceva interesant legat de magazinele mici, carora le zicem de cartier. Sunt din ce in ce mai putine, se descurca din ce in ce mai greu.
Ideea este ca majoritatea magazinelor mici, care nu apartin marilor lanturi, sunt magazine care vand legume si fructe. Cu asta ies ele in fata. Ca deh, vara nu iei lubenita de la mega-image.
Eh, ideea este ca pentru multi cumparatori acel cantar este ESENTIAL. Multi se intreba daca „Nea Cutare, de la magazinul din colt, „aprozarul ala nou”, m-a furat la cantar? Ca asa imi pare.”. Paradoxul este ca aceasta mentalitate, aceasta paranoia a romanilor, justificata pe alocuri, are efecte pozitive: magazinele au fost silite sa cumpere cele mai bune cantare. Imaginea cantarelor vechi, rusesti, din alimentarele comuniste, inca ii bantuie pe romani. Sa nu mai vorbesc de cantarele acelea rustice des intalnite in piete, alea care inca functioneaza ca o sperietoare pentru multi romani.
M-a furat la cantar functiona deseori in anii 90 ca mod al unora de a se descurca in fata inflatiei. Cumparatorul avea de ales intre pietele ori magazinele, inca de stat, in care erai furat la cantar ori riscai sa se intample asta, si magazinele private noi, luxoase, unde erai sigur ca nu esti furat, dar unde lasai sensibil mai multi bani. Cei care furau la cantar nu voiau, de fapt, sa scumpeasca atat de mult produsele. Se descurcau cum puteau, dupa cum ziceam.
Partea amuzanta este ca strainii, occidentalii si nu numai, nu pricepeau cum vine asta. Ei nici macar nu-si pun problema ca s-ar putea intampla. Nu si-au pus-o niciodata. Culmea este ca nici bulgarii, sarbii sau cehoslovacii nu si-au pus astfel de probleme.
Deci M-a furat la cantar este ceva specific romanesc. Lucru care, evident, nu ar trebui sa ne bucure, nu ne putem mandri cu asta. Dar, pe de alta parte, spune ceva despre felul nostru de a fi. Evident de rau, dar trecand peste asta, poate ar trebui sapat mai adanc, sa vedem de unde vine acest furt (oare DOAR comunistii sunt de vina? sau e ceva mult mai vechi?) si cum ar putea el fi stopat. Ok, nu mai poti fura la cantar, exista cantare moderne. Dar tendinta de a fura, de a incerca sa ciupesti, un pic de la stat, un pic de la o firma, un pic de la oamenii simpli, este adanc inradacinata in mentalitatea noastra.
Daca vreti sa vedeti cat de romaneasca este expresia M-a furat la cantar, incercati sa o traduceti unui strain. S-o traduceti si s-o explicati. Sunt curios ce reactie va avea acesta. Si sunt la fel de curios CAT de mult timp o sa va ia sa explicati acest fenomen.
ps: Echivalentul din taximetrie al expresiei M-a furat la cantar este furtul la aparat, fie cu maimuta, fie cu alte dispozitive. Asta ca sa nu cumva sa aveti impresia ca furtul este practicat doar de vanzatorii de fructe si legume.
ps2: Am mai scris despre expresia M-a furat la cantar, sub o alta forma, si pe Minunat.EU.