Folia cu bule – bucuria celor mici!
Cand eram mic, folia cu bule ma fascina. Nu pricepeam pe atunci ce rol are ea, cat de important este, nu intelegeam de ce este prezenta in multe pachete, insa aflasem strict ceea ce era esential pentru mine: dupa desfacerea pachetului ea nu mai este utila, deci ma pot juca cu ea. Deseori, pachetele in care ea era prezenta nu ma interesau, drept urmare cel mai interesant lucru de acolo era folia cu bule.
Uneori aveam atat de multa rabdare incat spargeam toate bulele din ea. Nu la gramada, ci una cate una. Nu ma intrebati ce mi se parea asa interesant si amuzant, ca nu as putea sa va raspund. Nici atunci nu puteam da un raspuns logic. Eram pur si simplu fericit.
Si, evident, nu eram singurul. Aveam cativa prieteni la fel de fericiti, care se bucurau de acelasi lucru. Bucurii de copil prost, as spune acum.
Bine, cand eram eu la scoala folia cu bule nu era atat de intalnita precum este acum. Era cumva o raritate, insa fix raritatea aceasta o facea atat de pretioasa in ochii mei. Nici comenzi online nu erau, asa ca nu aveam prea des parte de ea. „De bucurie rar avuram parte”, cum bine zice cantecul celebru oltenesc. Nu stiu daca acesta era UNICUL motiv al fericirii mele, dar cu siguranta raritatea contribuia si ea la aceasta fericire.
Nu as putea spune cand a devenit folia cu bule o obisnuinta, ceva firesc, in tara noastra, insa pot spune cu siguranta ca si acum mai am uneori aceasta placere inexplicabila de a sparge bulele. Pe jumatate imi amintesc de copilarie, are o doza de nostalgie, pe jumatate chiar ma distreaza. E ceva in mine ce nu poate fi explicat. Ma rog, am placerea, dar nu mai am nici timpul, nici rabdarea pe care o aveam pe vremuri. Inca o dovada ca am imbatranit…
Altfel, pot spune cu mana pe inima ca in cateva randuri folia cu bule s-a dovedit a fi extrem, dar extrem de utila. Va dau cel mai concludent exemplu: un amic m-a rugat sa-i comand un procesor pentru calculatorul sau. El locuieste in Franta, dar acolo nu doar ca era mai scump, dar nici nu (prea) era pe stoc. Un AMD, nu ma intrebati exact modelul, ca nu mai stiu. In 2019 se intampla asta.
Pentru ca urma sa trimit procesorul prin posta, am facut fix asa: NU am desfacut pachetul primit de la magazinul online romanesc (asumandu-mi riscul ca ei SA NU FI TRIMIS PROCESORUL; fiind magazin de incredere, am mers pe mana lor) si, in plus, l-am infasurat intr-o folie cu bule, infasurand totul intr-o hartie de ambalaj. Abia asa am avut „curajul” sa trimit acest pachet in Franta (cu Posta Romana). Nu l-am declarat fragil (ca sa nu coste mult), nu i-am facut asigurare si, cumva, a ajuns la destinatie. Intreg.
Alte dati in care m-am folosit de folia cu bule au fost in cateva deplasari ale mele, cand intr-o folie cu bule mi-am infasurat un ceas sau chiar 2, de rezerva. Daca stau 10 zile ori chiar 14 intr-un alt oras, e destul de nasol sa am in fiecare zi si in fiecare seara ACELASI ceas la mana. E chiar trist. Mai ales ca eu sunt fanul ceasurilor clasice, deci un ceas verde merge cu ceva, unul auriu cu altceva si tot asa.
Daca va intereseaza un magazin online care sa vanda astfel de ambalaje de protectie si nu numai, puteti apela la BBofice.ro. Cred ca imi voi comanda si eu cateva astfel de folii, ca eu am prin casa doar folii reciclate, de la pachetele primite. Simt nevoia sa am si ceva nefolosit, ceva nerupt. Era sa zic virgin, dar zic sa folosesc cuvinte mai elevate pe blog.
Acum, nu stiu daca va trebuie sau nu folia cu bule, dar credeti-ma ca daca aveti copii, ea va deveni in scurt timp o atractie. Si, din ce mi-a soptit cineva, chiar si pisicile ar putea-o gasi interesanta. Altfel spus, ar putea-o aprecia atat copiii cu 2 picioare, cat si copiii cu 4 picioare.
Nu pot sa inchei fara sa va intreb si pe voi in ce relatii v-ati aflat, cand erati mici, cu folia cu bule. Erati atat de fascinati de ea ca si mine?